Lupta cu realitatea
Căderea îmi dezvoltă ambiţia, Cercetând adnotaţii,mă retrag la foste abstracte atracţii, Făcând un nou pas spre noi neaşteptate inovaţii. Stăteam într-un timp oprit în loc, stăruindumă să ridic toate pietrele de-ndată, Batjoc m-am îngropat la un loc tot cu noroc. Având o faimă iluzoriuie mi se părea că asemenea este lumea plină de bucurie,arunc jos palaria. Amăgit,bătut de realitate multe cuvinte aruncâte mie în spate. Izgonit din mulţime aruncat la starea să lupt ca un lup, lipsit de glorie şi neaşteptat,înervat simplu uitat. Ba cu timpu m-am realizat,lecția s-a desfaşurat Liniştea sa manifestat după o luptă atinsă şi învinsă. Slabiciunea caracterului
Îmi menţionez în mirază, Că totul ce am pastrat eu A avut o rază căruia sfirşit Era doar vina mea,că m-am lasat,ci nu mam luptat, Asemenea unui gladiator ce pricepe, Dac nu va percepe momentul de a se feri Va rămîne retezat şi va pieri. Chibzuiesc fiecare moment,într-o problemă de scurtă reacţiune, Unde fiecare acţiune are momentul final, Care se va arata astfel cum vei merita ci nu cum îl vei cumpăra. |
Greu scriind
Inspiraţia arde-n foc, adunând cuvintele la un loc Devin demiurg pe loc, Iar cu un stilou şi o foaie creez o lume-ntreagă. Unde fiecare trăieşte cum îmi doresc eu, Neştiind de ei, nici ei de mine, În afară de ea ,ce e doar în atenţia mea. .............................. Paralelă dintre viaţă şi compunere este că cum e scris asemenea şi parcurgi.. Prizma memoriei
În memorie acţiunea şi spaţiu-îl rezervez formând anotaţiul, Uitând restartând voi haosul nimicitor al zilelor Trăite,retrăite,omorâte emoţional ,iluzional formând un haos real. Nebunirea clipită uimirea potrivită ,uitarea nepotrivită doar uitând de date şi de toate voi cădea pe spate. Iar timpul irosit în urma urmei se va arăta pe un mormânt estompat simplu uitat. Doresc să mai iubesc ,momentul fugitiv să îl mai retrăiesc să pătrund o ultimă dată în vastă clipită a ale melei foste ori noi iubite. |
În memorie M.E
Deschid cartea Lăsând grijile într-o parte. Cu gândul lin şi plin de interes Trec de la o pagină la alta. Se formează imaginile ce în memorie îmi vor rămâne pe o vecie... Cum şi numele autorului acestor scrieri,ce îl rostesc cu ton domol. Deoarece el-Luceafărul poezii româneşti şi sursă de inspiraţie îmi este,ai cărui scrieri vor străluci în eternitate,el e Mihai Eminescu. (15.01.2013) se împlinesc 163 de ani de la naşterea lui. Dar realitatea
Mergând pe drum privesc de colo încoace, toţi deparcă stau pe ace,alergând,urlând,provocând dezastre. Trezindumi un sentiment de deja-vu, Suntem zombaţi motiv de a fi schimbaţi,inovaţi, Ci nu aruncaţi în peisaj şi simplu uitaţi ori remarcaţi. Totul ce se face e o banalitate aratată ca cauzalitate a naivitaţii, Apoi preocupaţi de nimicirea timpului şi dezvoltarea ambiţii noastre să devenim ipocrizi. Tocmesc sa mă crezi, caut un loc unde să dezamorsez răutatea ,întruchipez blăjinătatea , manifestez dreptatea, înfăptuiesc libertatea. Dar realitatea........ |
Tăcerea ta flămândă
Cuvântul tău nedestăinuit e un confuz ci nu abuz Să aflu a ce vorbeşte tăcera ta această îmi stă-n gând, Conştientizând pe de-a-ntregul tăinuirea ta Îmi vor adăuga şanse să te iubesc mai mult. Ca sens aş dori să ştii: Când te găsesc cu privirea în drum, Zimbetul tău îmi devine parfum Pentru sufletul meu ce cerşi plăcere Te am găsit a mea avere... Un vis cuprins
Momente neadmise in psihologie ,să visezi asemenea îţi provoacă dezaxare, precum vedeam chipul real,comunicam şi interacţionam deparcă o iubeam, asemenea visuri unu la o mie, oportun o anomalie. Auzind,atingând mi se părea că nu e o visare, ci o imagine zilnic văzută, ca cum săruturi şi o privire de-ndrăgostire, clipe pline de iubire , mai pe scurt un cuplu amplu de fericire. Am fost în delir,lăsat am gândurile în cotidian, macar că a fost o banalitate, cauzată de realitate,că am uitat de iubire în viaţa de zi cu zi iar-n efect am ajuns într-un un vis curpins. |
Într-o bună zi
Într-o bună zi te vei găsi Într-o bună seara te va însoţi Un gând că eşti unic În felul tău pe pământ. Şi nu contează care ţi-e reuşita, Dar felul în care o faci, Nu contează cum te cred alţii, Fie că ameţitoare îţi sunt gândurile sau tangibile. Contează doar un lucru, Că eşti anume tu,persoană Cu însuţi înţelepciunea ta Că ai potenţial nu mai mic, Decât îl au şi l-au avut Cei ce au lăsat o naraţiune, o istorie. Faptul e că tot noi am schimbat lumea, Iar cei ce erau adânciţi în raţiune Dintr-un prilej neaşteptat Au schimbat o naraţiune. |
Speranţă
Gândurile mă omoară timpul mă doboară. Dragostea nu-mi aparţine de gânduri nu depind. Totul doar ţie iubirea să o susţin... speranţa să o măresc cu tine să mă topesc acesta îmi doresc pe tine să te iubesc! Clipa cea dintâi
Trăite-am clipe fericite până la un neglijat moment, Amenajat pentru a distruje, tot ca sfânt ce am păstrat. Dar timpul a trecut ,precum am pierdut mai mult decât am putut să pierd, Oportun s-a început un nou tur de valuri reci, De aș fi lipsit de fermitate, maș îneca ca un fier, Ba nici nu am fost atras de un magnetic element iubire, Dorit am să fiu înfăptuit de această dar... Târzie-i clipa cea dintâi,rămân în lumea mea și nu fug în alta,e cea mai sumbră, A fost târzie clipa cea dintâi și-atât de scurtă clipa laolaltă. Mă prefac în umbra pe-nserat,rămas în preajma luminei pierdute, Pe țărmuri , și prin lunci, și pe coline, și-n codri vechi pe unde n-am călcat. Din ce pustiu străin cuvintul să mă cheme? Cu ce tristeți mai dulci să mă mângâie? A fost târzie prea târzie cea dintâi Și cea din urmă,poate prea devreme. |
Degeaba plâng
Distanţa şi timpul Ne împarte unul pe altul lăsându-mi neliniştea amintirilor noastre. Să îţi spun sincer doar tu ne-ai trebuit şi regret Dar timpu trece şi tu îl petreci cu altu ce e cu mânele reci. Dar acuma degeaba mă gândesc la tine Degeaba ,îmi plâng calvarul ce mă-nalţa Degeaba umblu fără rost pe drumuri fără margini şi tot mereu trăiesc în vise,poveşti scrise-n imagini. Dacă iubesc înnebunesc
Draga mea de-mi zici ce-i asta iubire, Eu ţi-aş zice ce-i asta nebunie. De îmi zici că nu mai sunt nebun, Eu ţi-aş zice că m-am oprit să iubesc fiindcă deja nu mai trăiesc. Rosteşti că înnebunesc ,denotă că te iubesc , Timpul şi spaţiul doresc cu tine să îl contopesc, Un peisaj impunător să îl creez aceasta eventual visez. Desfiinţez soarta şi o recreez să mă crezi, De aş fi în stare ca luceafăr pe pământ aş cădea pentru iubita sa. Dar realizez că nu pot să întocmesc un ţărm comun Unde să-ţi pot da un sărut nebun, pentru a-ţi demonstra Că doar tu imi poti stopa setea, Craiasa mea! Zile
Zile vin, zile se duc ca prin apeduct, Zile frumoase , zile posomorâte chiar urâte, Unele pierdute , abrupte , rupte, Dărmate,strivite, omorâte , retrăite, Potrivite,înrăutățite ,înfăptuite , Împlinite cum sunt dorite. Dar una le unește că toate-s răsplătite. |
Drum bun dar mai stai
Sunt momente chiar şi zile când înţeleg că eşti a mea, Dar cu timp ce trece, habar nu am ce se petrece cu al meu suflet orb. În chin îţi spun că la tine mă gândesc, Dar în minte, că te urăsc! Drum bun ţi-aş dori dar nu pot, Nu nu pot sincer cât de mult nu mi-aş dori Oricum merg spre tine, Deoarece am stat în ploaie,vânt şi soare pentru ale noastre versuri scrise şi citite la moment. Dar îmi este dor şi mor după chipul tău Ce nu l-am văzut de mult, de mult nu te-am văzut, Doresc la ureche să îţi mai şoptesc că pe tine te iubesc şi totodată te urăsc! Drum bun, dar mai stai! Clipă visătoare
Pierdut în drum spre casă, mereu mă gândesc, cât eşti de frumoasă, a mea aleasă. Plăcută privire şi armonioasă ştire că eşti lingă mine- iar când sunt atins, de a ta mână, întinsă din distins, mă însoţeşte un sentiment non-stop,aprinzind în inimă un foc... Un sărut pe obraz,o floare,precum aş zice eu, că-i o clipă visătoare, aş dori asemenea să fie şi-n continuare. |
De ce mai stai
Speră şi vei reuşi măi băiete Necuprinsa să-o cuprinzi. Iar timpul şi spaţiul Doresc să îţi arăte cât mai curând iveală Către ale tale îngrijorări. Poate în momentul dat te aşteaptă prea dorita A ta comoară ce e la un pas spre destinsul tău. Iar tu zbori prin ceruri şi iroseşti preţioasa ta secundă pe citirea acestei inepţiei scrisă de mine. Păi de ce mai stăi,curaj măi băiete că doar tu eşti scrietorul şi destinul cititorul. Stare reală
Uimit de stare , când sunt rupt de o floare apare contuzie,iluzie, halucinații, și alte aliterații. Pierdut în alte spații, când văd noi , abstracte imaginații. Suspensii create de drumuri, închipuit mângâiate, pline de râsete și hohote. Iar într-o companie deopotrivă ocupații, ești teleportat în lumea, plină de inovații. Abandonate fatale greșeli, comise de diverse, problematice cugetări. Înfăptuite aritmetice mișcări, însoțite căderi, mulțumită multor șovăitor plimbări. De-ai putea sta, în asemenea stare, vei uita de createle probleme reale, stăi în pace și stimeazăl pe cel de încoace. |